Despre dozator

Prin 2003 am contactat un ziar irelevant dintr-un oras mic si plin de cocalari din Romania si am propus o colaborare la o rubrica saptamanala. Am fost intrebat daca vreau bani si am zis ca nu. Rubrica “Doza de luciditate”a fost acceptata imediat. O rubrica saptamanala scrisa gratuit la un ziar irelevant dintr-un orasel plin de cocalari. Eram tanar,ambitios si vroiam sa ma afirm. Vedeam multe nereguli,vorbeam despre lucruri la care cei din jurul meu taceau si priveau in pamant. Am scris despre viata tinerilor in acest oras lipsit de sanse,in care totul se masura prin cate etaje are vila si cat de smardoi esti,am scris despre profesori si atmosfera de carton din liceu,despre lipsa de modele,despre prostie. Cand am inceput sa fiu citit si am atras atentia am fost cenzurat. Dupa cateva luni de la aparitie “Doza de luciditate”a disparut la cererea unei babe comuniste. In anii ce au urmat am incercat de multe ori sa reiau aceasta rubrica sub forma de blog insa nu am avut energie sa il scriu. Am inceput si am renuntat de vreo 4 ori de atunci. Am avut intamplari inedite,revelatii,depresii,bucurii. Am intalnit oameni de afaceri,gainari,boschetari,preoti,alcolisti,politisti,smecheri,fraieri,oameni de treaba,prieteni,ipocriti,intelepti,profesori,mascarici,bufoni,secretare,investitori,nef…ericiti,autisti. Am cunoscut si viata de scena si viata din culise.
Am o viata interesanta. Este sentimentul care ma face sa scriu si sa impartasesc. Toate realizarile,mizeriile,bucuriile,scuipaturile inghitite,injuraturile nerostite,exclamarile m-au adus aici. Acum,dupa atati ani de trairi mi-am clarificat ideile si pot incepe sa scriu mai asezat,mai coerent. Scrisul acestui blog este un proces continuu,organic. Probabil ma voi contrazice,voi renunta la idei,voi dezice,voi injura ce am admirat. Sunt intr-o perioada in care desfiintez ceea ce sunt (ceea ce au vrut altii sa fiu,ceea ce am fost conditionat sa fiu) si construiesc pe baze solide.